Originea numelui

Multi cercetatori considera ca numele sarbatorii provine de la cuvantul latin calatio(in acuzativ – calationem), prin care se intelegea convocarea poporului de catre preotii pagani in fiecare zi de intai a lunii pentru anuntarea sarbatorilor din luna respectiva, cea mai importanta calatio fiind cea din 1 ianuarie. Pana in preajma secolului al IV-lea nasterea lui Iisus Hristos se sarbatorea la 6 ianuarie, odata cu Boboteaza.

Alti cercetatori considera ca denumirea Craciunului provine din etimonul creatio (in latina vulgara, in acuzativ – creation, creatiun) insemnand ziua crearii sau a facerii lui Iisus. Desi acest termen pare a fi unul arian(considera ca Fiul este o creatura a Tatalui), trebuie luat in considerare faptul ca poporul care a creat acest cuvant nu putea cunoaste asemenea fapte teologice. Ca reactie la acest fapt, biserica a inlocuit acest termen ci cel de sarbatoarea Nascutului, iar numele acesteia a derivat in timp spre Noel, Natal, Natale, Navidad, Nativity.

Alti lingvisti considera ca numele Craciunului ar putea proveni de la (in)carnationem (Lexiconul de la Buda), crastinum (Hasdeu 165) sau Christi ieiunium (Schuchardt, Literaturblatt VII, 154). Ultimul termen apare in mai multe limbi care de-a lungul timpului au interactionat cu limba romana: limba bulgara, limba ucraineana, limba sarba, limba rusa(rusa veche si rusa moderna).

O alta teorie o constituie denumirea unei vechi sarbatori pagane a slavilor vestici numita Korochun, Kracun, Karachun(in limba maghiara Karacsony inseamna chiar Craciun).

Istoric

Incepand cu secolul al IV-lea in Vest si cu cel al V-lea secol in Est, Craciunul a inceput sa fie sarbatorit pe 25 decembrie. In primele 2 secole crestine multi Parinti ai Bisericii s-au opus celebrarii zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus. Acestia au emis comentarii sarcastice legate de sarbatorirea zilelor de nastere, ei considerand ca sfintii si martirii ar trebui celebrati la data martirului lor, adica la “adevarata lor nastere“. Veselia si festivismul sarbatorii nu era privit cu ochi buni de catre crestii din primele secole, care vedeau acest mod de manifestare ca fiin caracteristic paganismului. Insa, ei aveau dreptate sa afirme asta intrucat Evanghelia nu da nici un detaliu legat de data nasterii lui Iisus, iar faptul ca sarbatoarea a fost plasata la sfarsitul lunii decembrie(25 decembrie) sau la inceputul lunii ianuarie(6 ianuarie) se datora copierii traditiei pagane.

La datele de 25 decembrie si 6 ianuarie in lumea romana, germanica, si orientala se celebrau diverse date de nastere ale zeilor pagani, iar acest lucru a contribuit si la alegerea momentului sarbatoririi Nasterii Fiului lui Dumnezeu de catre crestini. Cele mai multe culte din acele perioada adorau cate un zeu, iar poveste unui salvator care se nascuse din fecioara nu era straina pentru nimeni. Pe 6 ianuarie egiptenii sarbatoreau revarsarea apelor Nilului, nasterea pruncului-zeu Dusares din fecioara, la greci se sarbatorea sarbatoarea misterelor si nasterea zeului Dionis, zeul care ca si Iisus, transforma apa in vin. La Roma, pe 15 decembrie se sarbatorea nasterea Soarelui neinvins(Dies olis Invicti, Deus Sol Invictus), sarbatoare ce simboliza renasterea soarelui si alungarea iernii. Dupa ce crestinii au inceput sa celebreze Nasterea lui Iisus pe 25 decembrie, scriitorii crestini au inceput sa faca legaturi intre renasterea Soarelui si nasterea lui Hristos.

In triburile nord-europene(germanice) se sarbatorea, la aceeasi data “Iule“, prilej de a comemora “renasterea soarelui datator de lumina si caldura“. Anumite reprezentari romane ale lui Sol invictus prezentau adesea un chip cu o coroana de raze, dupa cum, in reprezentarile crestine, Iisus era prezentat cu o coroana de spini. In secolului al V-lea Papa Leon I cel Mare a inceput sa-i mustre pe ratacitii care sarbatoreau nasterea zeului-soare in detrimentul nasterea lui Iisus Hristos, dar afirma ca si zeul-soare trebuie cinstit, insa intr-o masura mai mica decat Fiul lui Dumnezeu.

Crestinii din secolul al III-lea erau de parere ca creatia lumii a avut loc la echinoptiul de primavara, situat atunci la data de 25 martie. Numarand incepand de la aceasta data 9 luni(sarcina, gestanta) se obtine data de 25 decembrie pentru nasterea lui Iisus.

Sarbatorile din jurul solstitiului de iarna au origini precrestine, si sunt legate de evenimentele astronomice ce au loc in aceea perioada.

Pomul de Craciun

Traditia impodobirii pomului de Craciun provine din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice si s-a raspandit treptat si in traditia crestina. In Evul Mediu in provinciile Alsacia si Lorena se obisnuia sa impodobeasca casele cu pomi de Craciun, dar, mai degraba cu ocazia Anului Nou.

O alta teorie asupra provenientei pomului de Craciun este ca acesta ar putea proveni de la nordici, care obisnuiau sa isi impodobeasca casele cu ramuri de brad si vasc. Prin intermediul catolicismului, pomul de Craciun a ajuns, mai tarziu, si in Orient. In Rusia Europeana, Ajunul Craciunului se sarbatorea in padurile de brazi, unde se alegea cel mai frumos, dupa care se impodobea cu lumanari aprinse, bomboane, jucarii, etc. Bradul impodobit a inceput sa se raspandeasca dupa Primul Razboi Mondial, pana la sfarsitul secolului XIX el fiind intalnit doar in orasele din Germania.

In traditia romanesca de la sate, obiceiul impodobirii bradului se gaseste si la nunti sau inmormantari. Aceasta traditie dateaza de pe vremea dacilor si semnifica o nunta ritual aintre persoana decedata si natura reprezentata prin brad. Acest brad este cunoscut sub numele de Bradul Vietii si reprezinta un motiv natural in arta populara. Obiceiul a ramas inca in traditia unor comunitati din Banat si Oltenia. In zilele actuale, impodobirea bradului de Craciun este una dintre cele mai iubite traditii si coincide cu asteptea, in seara de Ajun, a lui Mos Craciun.

Mos Craciun

Mosc Craciun reprezinta o versiune mai noua a Sfantului Nicolae care dateaza din secolului I. El este reprezentat ca fiind un om catran prietenos, care imparte cadouri tuturor copiilor in noapte de Craciun(24-25 decembrie). Chiar daca infatisarea lui poate varia in functie de clima in perioada Craciunului, in general el este imaginat ca fiind imbracat intr-un costum rosu si avand o barba lunga, alba. Deasemenea, este cunoscut faptul ca ar locui undeva in tarile nordice(cel mai frecvent in Finlanda sau Canada). Se stie deja ca este ajutat de spiridusi la pregatirea cadourilorsi ca imparte cadourile cu ajutorul unei sanii zburatoare trasa de reni, sau cu ajutorul unei planse de surf, dupa cum zice traditia in Australia. Mos Craciun intra in casele copiilor pe horn si pune cadourile sub bradul impodobit sau in cizmele pregatite special pentru el.

Origini

Principala sursa de inspiratie pentru Mos Craciun o reprezinta Sfantul Nicolae din Myla care a trait in secolul al patrulea si era renumit pentru faptul ca impartea cadouri oamenilor saraci. In doua carti din Islanda, “Poetic Edda” si “Prose Edda“, scrise la sfarsitul secolului XIII Mos Craciun este vazut zburand pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir, fiind comparat cu renii.
In ajunul sarbatorii inchinate lui Yule, copii isi umpleau incaltarile cu legume, iar zeul le aducea dulciuri inlocul acestora. Aceata practica a ajuns pe urma in Statele Unite, fiind adusa de catre colonistii olandezi. Versiunea olandeza a Sfantului Nicolae, numit Sinterklass, era imbracat cu haine bisericesti si trimitea cadouri prin intermediul hornului. In Marea Britanie, “Father Christmas” dateaza din secolul XVII, fiind imaginat ca un barbat imbracat intr-o haina lunga, verde si guler de blana.

Mos Craciun in perioada moderna

Cel mai important rol in crearea imaginii actuale a lui Mos Craciun il are pastorul american Clement Clarke Moore, care, intr-un poem il reprezenta pe Sfantul Nicolae ca un personaj simpatic, dolofan si zambitor, care imparte cadouri dintr- o sanie trasa de reni. Poemul a fost publicat prima data pe 23 septembrie 1823, iar in timp a ajuns sa fie tradus si publicat in intreaga lume.