Anasonul
Anasonul, originar din Egipt si India, apartine celor mai vechi condimente cunoscute in lume. Inca in Grecia Clasica Antica exista painea de anason, iar astazi este apreciat pentru aroma sa deosebita de lemn-dulce, cofetariile bavareze creand practic o lume de basm in Ajunul Craciunului, imbogatind minunatele specialitati cu aroma acestui condiment. In terapia naturista anasonul si-a dovedit deja actiunea anticonvulsiva asupra tractului digestiv ( stomac – intestine ) si in tratamentul racelilor.

Ghimbirul
Au trecut deja 500 de ani de cand pentru o jumatate de kilogram de ghimbir se dadea o capra. Prin descoperirea Americii si prin cultivarea sa imensa se poate spune ca ghimbirul a cunoscut un adevarat boom! Puterea sa de a condimenta intensiv si iute, precum si nenumaratele posibilitati terapeutice pe care le ofera, au facut ca ghimbirul sa fie deosebit de apreciat in regiunea sa de origine – Sud-Estul Asiei. Gingerolul, cel mai important component al ghimbirului, actioneaza ideal in caz de stari de voma, intareste capacitatea de autoaparare a organismului si relaxeaza psihicul.

Curcuma
Faptul ca in India acest condiment este efectiv zeificat se datoreaza bucuriei cu care localnicii il folosesc atat gratie nenumaratelor variante de arome pe care le ofera, cat si a culorii sale galbene, intense, pe care o daruieste de exemplu si pulberii de curry. Ca si in cazul ghimbirului, cu care este strans inrudita, de la curcuma se foloseste tot radacina, care este in prealabil uscata si apoi macinata. Curcumin se numeste principiul activ oferit de acest condiment si care este un excelent ajutor in problemele tractului digestiv, de orice fel ar fie ele, dar si in protejarea ficatului. Astazi, pe lista recomandarilor sale terapeutice, s-a mai adaugat si efectul demonstrat antioxidativ, care ii largeste practic aria de aplicabilitate.

Citeste continuarea »

Timp de preparare: 1 ora si jumatate.
Ustensile: ata mai groasa si mai rezistenta.
Electrocasnice: aragaz; tocator de carne sau robot de bucatarie;
Ingrediente: 1kg de muschi de porc (portionata in doua), 200 g carne tocata (o puteti cumpara gata tocata sau o tocati acasa la tocator sau la robotul de bucatarie), 1 ou, 1 capatana de usturoi, sare, piper, 4 foi de dafin, 1 pahar de vin alb, alte condimente dupa gust. In supermarketuri gasiti fie amestecate pentru diverse preparate, fie le cumparati separat si le amestecati acasa in bucatarie.

Tocam carnea pentru tocat la tocator sau la robotul de bucatarie si amestecam carnea tocata cu oul, 1/2 din usturoiul pisat, sarea, piperul si condimentele.

Desfacem fiecare bucata de muschi de porc pe lungime ca sa obtinem o bucata de carne groasa de 1 cm si lunga cam de 25 cm.

Citeste continuarea »

Timp de preparare: 3 ore
Ingrediente: organele de la porc (rinichi, plamani, splina, inima, ficat), falcile, fruntea,urechile si limba, muschiuleti, condimente dupa gust (sare, piper, usturoi, foi de dafin), 1 pahar de vin, stomacul porcului curatat si albit cu otet.
Ustensile de Bucatarie: spumiera, ata si ac
Electrocasnice: aragaz
Preparare:
Se fierb organele si carnea si se lasa sa se raceasca pana cand pot fi apucate cu mana. Sfatul bucatarului: nu aruncam zeama in care au fiert, pentru ca vom avea nevoie de aceasta mai tarziu.

Taiem carnea si organele pentru toba cubulete potrivite cu un cutit bun.

Falcile, fruntea, limba si urechile sunt cartilginoase si vor ajuta toba sa se lege.

Amestecam ingredientele taiate cubulete intr-o oala mare si adaugam sarea, piperul si usturoiul.

Citeste continuarea »

Timp de preparare: pregatit aluatul si framantat:1 ora, crescut aluatul: 1 ora si jumatate sau 2 ore, pregatire umplutura si pus in tava: 1 ora, la cuptor: 1 ora.
Ingrediente pentru 4 cozonaci: 2 kg faina, 50 g drojdie, 13 galbenusuri,1,1 kg zahar, 6 pliculete de vanilie, 1,5l de lapte, 2 pachete de unt, coaja de la 2 lamai, 50 g cacao, 300 g rahat, 200 g stafide, 14 linguri de ulei.
Ustensile de bucatarie: sucitor de coca
Electrocasnice: mixer sau robot de bucatarie, aragaz sau plita de gatit si cuptor.
Preparare:
Mai intai pregatiti drojdia astfel: amestecati cu o furculita 200 ml de lapte caldut cu drojdia si 3-4 linguri de faina si lasati sa dospeasca.

Intre timp, amestecati la mixerul de bucatarie 12 galbenusuri cu 700 g zahar si cojile rase de la 2 lamai si 6 plicuri de zahar vanilat.

Citeste continuarea »

Timp de preparare: 1 ora
Ingrediente: 500 g faina, sare, apa, zahar sau miere de albine, 400 g grau, 200 g miez de nuca.
Ustensile de Bucatarie: sucitor de aluat, rasnita
Electrocasnice: plita sau tabla de aragaz ori o tigaie de teflon.
Preparare:
Turtele subtiri, numite popular Scutecele Domnului se mananca sau se impart in Ajunul Craciunului, dar se pot prepara cu o zi sau doua inainte, pentru a avea timp sa se usuce. Din faina, apa si sare se prepara un aluat potrivit de moale, din care rupem bucati potrivite pe care le intindem bine cu sucitorul pana cand obtinem o foaie rotunda de aluat subtire.

Aceste foi de aluat se coc pe plita sau intr-o tigaie de teflon pe aragaz. Se lasa sa se usuce pana a doua zi.

In Ajunul Craciunului, dimineata, insiropam turtele cu apa indulcita cu zahar sau cu miere, dupa gust. Le lasam sa se patrunda bine, ca sa se inmoaie.

Curatam miezul de nuca si avem doua variante de a-l marunti. Prima este prin presarea miejilor intre doua foi de hartie, cu sucitorul de aluat.

A doua metoda este cu rasnita de cafea.

Rezultatul este un catron plin cu miez de nuca maruntit, numai bun de presarat pe turtele de Craciun.

Asa cum spuneam, umplem turtele insiropate cu miez de nuca si le impaturim pe farfurie. In unele zone, se face o prajitura din straturi de turte umplute cu miez de nuca si grau fiert.

Noi vom fierbe graul separat, intr-un ceaun, apoi il indulcim cu zahar dupa gust.

Asezam turtele umplute cu miez de nuca pe o farfurie, alaturi de graul fiert. Le mancam in Ajun, in asteptarea lui Mos Craciun.

[Show as slideshow]

SURSA: Pofta Mare

Pe langa produsele traditionale din carne de porc, pe masa de Craciun trebuie sa fie si ceva dulce. Printre prajiturile speciale dedicate Craciunului se gasesc prajiturile cu unt si nuci de pecan, cu cirese, ovaz, zahar brun, unt si nuca de cocos. Nucile de pecan sunt nuci asemanatoare cu cele obisnuite, insa cu o textura mai delicata.

Ingrediente

Pentru prepararea unei asemenea prajituri veti avea nevoie de :

- un sfert de pahar de nuci de Pecan taiate marunt
- o ceasca de unt/margarina
- un ou
- o cana de ovaz laminat(rolled)
- o numatate de cana de zahar brun (bine ambalat)

Citeste continuarea »

Traditia impodobirii pomului de Craciun provine din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice si s-a raspandit treptat si in traditia crestina. In Evul Mediu in provinciile Alsacia si Lorena se obisnuia sa impodobeasca casele cu pomi de Craciun, dar, mai degraba cu ocazia Anului Nou.

O alta teorie asupra provenientei pomului de Craciun este ca acesta ar putea proveni de la nordici, care obisnuiau sa isi impodobeasca casele cu ramuri de brad si vasc. Prin intermediul catolicismului, pomul de Craciun a ajuns, mai tarziu, si in Orient. In Rusia Europeana, Ajunul Craciunului se sarbatorea in padurile de brazi, unde se alegea cel mai frumos, dupa care se impodobea cu lumanari aprinse, bomboane, jucarii, etc. Bradul impodobit a inceput sa se raspandeasca dupa Primul Razboi Mondial, pana la sfarsitul secolului XIX el fiind intalnit doar in orasele din Germania.

Citeste mai multe in pagina Despre Craciun

Incepand cu secolul al IV-lea in Vest si cu cel al V-lea secol in Est, Craciunul a inceput sa fie sarbatorit pe 25 decembrie. In primele 2 secole crestine multi Parinti ai Bisericii s-au opus celebrarii zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus. Acestia au emis comentarii sarcastice legate de sarbatorirea zilelor de nastere, ei considerand ca sfintii si martirii ar trebui celebrati la data martirului lor, adica la “adevarata lor nastere“. Veselia si festivismul sarbatorii nu era privit cu ochi buni de catre crestii din primele secole, care vedeau acest mod de manifestare ca fiin caracteristic paganismului. Insa, ei aveau dreptate sa afirme asta intrucat Evanghelia nu da nici un detaliu legat de data nasterii lui Iisus, iar faptul ca sarbatoarea a fost plasata la sfarsitul lunii decembrie(25 decembrie) sau la inceputul lunii ianuarie(6 ianuarie) se datora copierii traditiei pagane.

La datele de 25 decembrie si 6 ianuarie in lumea romana, germanica, si orientala se celebrau diverse date de nastere ale zeilor pagani, iar acest lucru a contribuit si la alegerea momentului sarbatoririi Nasterii Fiului lui Dumnezeu de catre crestini. Cele mai multe culte din acele perioada adorau cate un zeu, iar poveste unui salvator care se nascuse din fecioara nu era straina pentru nimeni. Pe 6 ianuarie egiptenii sarbatoreau revarsarea apelor Nilului, nasterea pruncului-zeu Dusares din fecioara, la greci se sarbatorea sarbatoarea misterelor si nasterea zeului Dionis, zeul care ca si Iisus, transforma apa in vin. La Roma, pe 15 decembrie se sarbatorea nasterea Soarelui neinvins(Dies olis Invicti, Deus Sol Invictus), sarbatoare ce simboliza renasterea soarelui si alungarea iernii. Dupa ce crestinii au inceput sa celebreze Nasterea lui Iisus pe 25 decembrie, scriitorii crestini au inceput sa faca legaturi intre renasterea Soarelui si nasterea lui Hristos.

Citeste mai multe in pagina Despre Craciun

Craciunul sau Nasterea Domnului este o sarbatoare crestina celebrata anual pe 25 decembrie. Este a treia mare sarbatoare dupa cele de Pasti si Rusalii si face parte din cele 12 sarbatori domnesti. Sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare legala si este cinstita timp de 3 zile. De la inceputul secolului al XX-lea, Craciunul a devenit si o sarbatoare laica, celebrata atat de crestini cat si de necrestini, cuprinzand foarte multe obiceiuri si traditii, incepand de la participarea la biserica pana la schimbul de cadouri, sau primirea darurilor de la Mos Craciun.

Originea numelui

Multi cercetatori considera ca numele sarbatorii provine de la cuvantul latin calatio(in acuzativ – calationem), prin care se intelegea convocarea poporului de catre preotii pagani in fiecare zi de intai a lunii pentru anuntarea sarbatorilor din luna respectiva, cea mai importanta calatio fiind cea din 1 ianuarie. Pana in preajma secolului al IV-lea nasterea lui Iisus Hristos se sarbatorea la 6 ianuarie, odata cu Boboteaza.

Alti cercetatori considera ca denumirea Craciunului provine din etimonul creatio (in latina vulgara, in acuzativ – creation, creatiun) insemnand ziua crearii sau a facerii lui Iisus. Desi acest termen pare a fi unul arian(considera ca Fiul este o creatura a Tatalui), trebuie luat in considerare faptul ca poporul care a creat acest cuvant nu putea cunoaste asemenea fapte teologice. Ca reactie la acest fapt, biserica a inlocuit acest termen ci cel de sarbatoarea Nascutului, iar numele acesteia a derivat in timp spre Noel, Natal, Natale, Navidad, Nativity.

Alti lingvisti considera ca numele Craciunului ar putea proveni de la (in)carnationem (Lexiconul de la Buda), crastinum (Hasdeu 165) sau Christi ieiunium (Schuchardt, Literaturblatt VII, 154). Ultimul termen apare in mai multe limbi care de-a lungul timpului au interactionat cu limba romana: limba bulgara, limba ucraineana, limba sarba, limba rusa(rusa veche si rusa moderna).

O alta teorie o constituie denumirea unei vechi sarbatori pagane a slavilor vestici numita Korochun, Kracun, Karachun(in limba maghiara Karacsony inseamna chiar Craciun).

Citeste mai multe pe pagina despre Craciun